Blogul lui Paul

Ski la Tauplitz si Loser (1-8.ian.2012)

2012-01-08T20:38:00.001+02:00

Anul acesta am reușit din nou să ne petrecem o săptămână la schi în zona lacului Grundlsee din Austria. Fiind între două zone unde se poate schia respectiv Tauplitz și Loser, le-am vizitat pe amândouă. Loser este ceva mai plăcut datorită modului de organizare a rețelei de urcare pe cablu.
Primele două zile am fost la Loser; foarte mulțumiți de pârtii, starea zăpezii (180cm) și de tot ceea ce te-ar interesa când schiezi. Am prins două zile de soare și vreme bună, o adevărată plăcere să fi pe pârtie.
În a treia zi am decis să vedem cum este la Tauplitz, zis și făcut. Prima impresie nu a fost una bună dar pe parcurs ne-am lămurit. Datorită vijeliei si a ninsorii abundente abia puteam să parcurgem distanța de la o pârtie la alta. Ne-am dat câteva ore cum am putut și ne-am întors la pensiune puțin dezamăgiți.
Ziua a patra a început în același regim: vijelie; o parte din grup am hotărât să rămânem la pensiune și să construim un mic iglu din zăpadă. Un mic iglu nu am construit în schimb am făcut o jumătate de iglu imens (ne-am supraestimat timpul și cheful disponibil).
Ziua a cincea am pornit din nou spre Loser unde totul ne era cunoscut. Ninsoare abundentă dar fără vânt. Am schiat toată ziua liniștiți, fără probleme (nemenționând aburirea ochelarilor mei), zăpada perfectă, pârtii bine făcute.
Ziua a șasea a inceput cu bagajele (eliberarea camerelor trebuie făcută până la ora 10) apoi am luat drumul spre Tauplitz care de această dată a fost prietenos cu schiorii. Am luat telegondola până în vârf și am pornit în viteză pe pârtia neagră până la baza telegondolei. De la Taupltz am plecat destul de devreme pentru a ajunge în Viena.
Cu toate greutățile întâmpinate în ultima periodă, mă bucur că am reușit în final să ne simțim bine.

Video (Sony DCR-SR32) + Slideshow:

Fotografii (Nikon D40x):

Conop-Tauț-Bârzava

2011-11-13T20:00:00.000+02:00

O plimbare de Duminică până la Tauț pe ruta Conop-Tauț-Bârzava a fost o alegere destul de bună pentru un sfârșit de săptămâna plăcut. Dacă temperatura nu era atât de aproape de zero ar fi fost perfect...așa ne-am mulțumit cu opririle pentru dezmorțire/încălzire în care am făcut și câteva fotografii.

Video (Berti)

Fotografii

Răchiţele (29-31.iulie.2011)

2011-07-31T22:05:00.003+03:00

Intalnirea posesorilor de motociclete Honda Transalp s-a tinut anul acesta la Rachitele, judetul Cluj, in muntii Apuseni. Suna bine, nu? Ei bine...am pornit de acasa cu gandul doar la un singur lucru: câtă ploaie vom mânca? Lasand gandurile negative acasa....am plecat pe ruta Oradea-Huiedin-Rachitele. Nimic deosebit, drum in lucru, semafoare pana la Oradea iar de acolo drum foarte bun, o adevarat placere de a conduce. Cu putin timp inainte sa ajungem la locul de intalnire incepe ploaia usor usor si o tine tot asa pana duminica (cu pauze scurte).
Sambata planuiam sa facem un traseu prin zona, sa vedem imprejurimile dar ce sa vezi...am stat toata ziua la corturi din cauza ploii. Am evadat vreo 2 ore deafapt. Am reusit sa fugim cu motoarele pana la Valul Miresei si sa gasim semnal GSM.
Duminica dimineata reusim sa impachetam lucrurile fara sa ne ploua dar dupa putin timp dupa ce plecam....incepe iar. Trecem prin Padis de unde ni se alatura si Calin si continuam drumul pe la Varfurile-Ineu, pe ploaie pana undeva prin Siria(daca imi amintesc bine), a devenit o stare de normalitate ploaia.
In loc de concluzie. Ar fi fost o iesire super ok daca n-ar fi plouat.

Video
(realizat de Berti)
1.

2.

3.

4.

Fotografii:

Retezat (12-13.iunie.2011)

2011-06-19T20:43:00.003+03:00

Aveam de mult în gând o ieşire în Retezat şi uite că a venit momentul când s-a potrivit planul pentru toţi (eu şi Patri, Berti, Silvia, Atti, şi cei doi Ovi ). Am făcut noi planul toată săptămână de dinainte de plecare respectiv când plecăm, traseul, opriri, traseul pe munte, intoarcerea şi ce să crezi, în afară de ora de pornire nimic nu a rămas cum am stabilit. Traseul l-am făcut pe ruta Arad-Buteni-Vârfurile-Deva- Haţeg-Râuşor şi întoarcerea pe la Lugoj-Timişoara-Arad. Din ce am stabilit am ajuns sa facem doar traseul dus, cel înapoi l-am reconfigurat din cauza condiţiilor de drum si a vremi şi am ajuns să ne întoarcem la Arad pe ruta Deva-Arad care a fost o placere pe timp de noapte pentru mine(cel puţin).

Continuându-mi ideea legat de cele nerealizate ajung la traseul pe munte unde în mod ruşinos am ratat traseul (există o explicaţie: deşi lipseau cu desăvârşire marcajele am continuat pe traseul greşit la îndrumarea unor bătrâni care păreau că au habar ce spun şi totodata datorită drumului foarte uşor de urmat) şi am ajuns într-un final pe o creastă care urca ea aşa uşor înspre vf. Retezat dar nu aveam suficient timp sa îl atingem şi să ne şi întoarcem. Am ajuns la un moment dat la finalul potecii de unde am inceput să mergem haotic prin jnepeniş, din creangă-n creangă (ca maimuţele dar cu un scop) până ce am hotărât (cu greu) să ne întoarcem că vremea se înrăutăţea şi timpul trecea. Am ales alt traseu pentru coborâre repsectiv unul pe vale, cu apă. Am urmat cât am putut valea între timp a a început ploaia apoi am intrat prin pădure iar într-un final ajungem la cabana Salvamont (unde am lăsat motoarele cu aproape tot ce avem pe ele) uzi, flămânzi şi cu moralul destul de scăzut. Toate aceastea se schimbă însă când o rază de soare işi face apariţia şi ne încălzeşte, ne schimbăm şosetele cu unele uscate şi luăm o masă intr-o pensiune din apropiere.

Ajungem să plecăm doar pe la ora 19:30 din Râuşor, coborâm valea pe care am urcat-o cu atâta plăcere, în condiţii cu totul diferite: apa curgea peste tot, pietre aduse de apa pe carosabil. Din Haţeg până acasă ne-a mai picurat de câteva ori dar nesemnificativ.

Morala (dacă există): Retezat, we`ll be back, mai atenţi şi pentru mai multe zile.

Fotografii (Nikon D40X, Samsung L730):

Cota Zero (30.apr.-1.mai.2011)

2011-05-01T17:54:00.009+03:00

   Am plecat Sambata la ora 9 intr-un grup de 4 motoare (eu si Patri cu Pegaso, Berti si Silvia cu Transalp, Atti cu Transalp si Calin tot pe Transalp) cu destinatia la 120 de km respectiv, Cota Zero. Aceasta este o excursie pe care grupul Veniti cu Noi o organizeaza la data de 1 mai.
   In ciuda vremi rele anuntate, am scapat foarte usor, toata ziua de sambata nu a plouat deloc. Am ajuns la locul de campare unde majoritatea grupului era ajunsa si ne-am apucat si noi de montat cortul. Dupa ce am lenevit ceva vreme am facut o plimbare scurta prin zona iar apoi am trecut la volei si am tinut-o asa pana ce s-a inserat. Odata cu lasarea intunericului a fost organizata si o prezentare foto cu diapozitive.
   Ziua de 1 mai am continuat-o in acelasi ritm: leneveala la cort; nu prea multa pentru ca ne-am hotarat se plecam cat mai repede vazand evolutia vremii.
   Ca sa fie mai interesant, drumul dus l-am facut pe valea Muresului iar intors pe la Varfurile-Ineu-Siria-Arad. La intoarcere, coborand de la locul de campare, am travesat cateva portiuni de drum cu noroi unde am pus motorul perpendicular cu drumul dar nu jos, ca norocu`.
   Distanta totala: 293 km

Slideshow (by Berti):

Fotografii: (Nikon D40X + Samsung L730)

Cladova - Casoaia (prima iesire moto)

2011-04-03T18:13:00.002+03:00

      Duminică la ora 11 ne-am întâlnit la Billa 8 motoare plus o maşină (cu un bebe), am făcut cumpăraturile pentru Cladova şi am pornit uşor la drum. Distanţa fiind relativ scurtă am ajuns destul de rapid. Fiind pentru prima dată pentru mine, a început să mă doara mâna dreaptă şi aşa a ţinut-o până seara când am ajuns acasa.
La Cladova am făcut ceva bun la foc şi nu am zăbovit prea mult; am plecat spre Căsoaia unde nu am mai fost de aproximativ 10 ani; acelaşi loc frumos, liniştit şi plăcut. Nici aici nu am stat prea mult şi am luat-o spre casă.
      Vremea a fost foarte plăcută toată ziua dar totuşi pentru mine şi Patri a fost foarte obositor.
      Cât pe ce să închei postarea fără să aduc aminte de cel mai nou membru al familiei: Aprilia Pegaso de 650cm2 din 1997.

Foto:

(Nikon D40x)

La ski in Austria (Petzen) - 6-13.feb.2011

2011-02-13T21:50:00.012+02:00

Am făcut-o şi pe asta până la urmă, am reuşit să mergem la ski în Austria, mai exact în staţiunea Petzen (lângă localitatea Bleiburg la graniţa cu Slovenia). Staţiunea este una destul de modestă pentru Austria dar pentru mine şi Patri, comparând cu ceea ce am văzut până acum în Romania este net superior, din orice punct de vedere.

Tot grupul (12 persoane, rude, cunoscuţi, prieteni ulterior) a fost cazat la pensiunea Werkhof (la moşu) unde am găsit tot ceea ce ne doream şi o mulţime de alte lucruri la care nu ne-am fi aşteptat (lucruri poztive).

Am văzut şi mentalitatea oamenilor care nu prea are nici o tangenţă cu cea a românilor (nu voi intra în detalii pentru că încerc să las în urmă prăpastia dintre români si orice alta naţie de oameni care am cunoscut-o eu şi să incerc sa cred în vorba "las` că n-om fi noi cei mai prosti", cu toate că toate duc la concluzia asta.)

Din punct de vedere al pârtiilor am fost foarte mulţumit. La baza (669m) sunt două pârtii: una foarte uşoară şi una roşie, bunicică, apoi o telecabină te urcă în partea de sus ( 1700m) de unde pornesc două pârtii: una în sus până la 1900 m iar cealaltă în jos, ambele roşii (mediu). Din partea de sus există posibilitatea de a coborâ până jos pe mai multe combinaţii de pârtii (roşii, albastre şi neagră). Din cauza stratului de zăpadă relativ mic (40cm) unele porţiuni din pârtiile albastre erau închise dar aceastea puteau fi evitate folosind pârtia neagră.

Ca tot omul care vizitează o ţară străină, am vizitat şi noi capitala unde printre altele am fost uimit de fluiditatea traficului indiferent de cine era la volan, barbat sau femeie, indiferent de ce maşină conduceau: la verde toţi călcau acceleraţia până la 60-70 şi acolo rămânea o bucată bună de timp. Am vizitat pe fugă (era cam rece) şi Schonbrunn-ul, Opera şi zonele comerciale de prin centru.

În total am parcurs aproximativ 1800km din care vreo 1500 pe autostrăzi, după care am coborât cu picioarele pe pământ românesc lăsând un urmă un vis frumos care voi face tot ce îmi stă în putinţă să se repete în fiecare iarnă.

Video:

Fotografii:

Semenic - 17-19.decembrie.2010

2010-12-19T21:52:00.006+02:00

Aceeaşi echipă, acelaşi plan. De vineri până duminică am fost plecaţi iarăşi la Semenic la ski. Vineri dimineaţa pe la ora 7, plecăm cu maşina mea şi ajungem sus pe la 10 şi ceva iar pe la 11 eram deja pe pârtie. Ziua de vineri, din punct de vedere a condiţiilor de ski a fost una modesta. Pârtia a avut câteva zone cu pietre iar vizibilitatea a fost redusă. Cu toate acestea, ne-am dat toata ziua.

Pe la ora 16 ne-am adus şi noi bagajele la cabana Prietenii Munţilor care iarăşi au fost foarte amabili şi ne-au primit.

Ziua de sâmbată a fost una geroasă. A inceput de dimineaţa un vânt destul de tare iar mai apoi a inceput şi să ningă. Deşi nu au fost condiţii prea bune de ski, ne-am dat toată ziua cu mici pauze pentru a ne încălzi puţin.

Duminică a fost o zi de vis. Ne-am trezit dimineaţa cu soarele în fereastră şi tot în aceleaşi condiţii am plecat spre casă. Pârtie bătută, soare, fără să bată vântul, ce ai putea cere mai mult. Ne-am simţit bine toată ziua. Pe la ora 16 ne-am adunat toate lucrurile din cabană şi am plecat spre casă dar nu înainte de a servi o ciorbă caldă la restaurastul Birta de pe Semenic.

A fost o ieşire super care a venit la momentul potrivit. Următoarea ieşire este proconizată a fi în Austria (dacă totul va fi bine).

Fotografii

Montaj foto-video

Fotografiile au fost efectuate cu aparatele foto Nikon D40X(cel mai nou membru din familie) si Samsung L730 iar filmarile cu doua camere, una Sony DCR-SR32 iar cealalta Panasonic.

La strandul din Oroshaza (19.sept.2010)

2010-09-19T20:40:00.001+03:00

      Ziua de Duminica a fost una perfecta pentru a merge undeva la strand; a plouat de dimineata de la 10, cand am plecat de acasa, pana seara cand ne-am intors, fara oprire. Pai ce poti face alceva pe o astfel de vreme?
De data asta s-a intamplat ca echipa de mers la strand sa fie incompleta; asadar am mers doar eu si Patri.
      De fiecare data cand plecam din tara se intampla sa dam peste ceva interesant; acum ne-am uimit pe amandoi lejeritate de pe sosea. De cand am trecut granita si pana in Oroshaza (~50km) am intalnit maxim 15 masini.
      La strand ca de obicei: curat, bine organizat si foarte placut. Am reusit sa ne dam de cateva ori si pe topoganul interior dar majoritatea timpului l-am petrecut in bazinul din exterior unde apa era foarte calda iar afara destul de rece. In plus, dupa cum spuneam, mai si ploua, dand o senzatie placuta de racorire.
      Daca doreste cineva sa merga la strandul din Oroshaza in luna septembrie si sa plateasca un singur bilet pt doua persoane (in loc de doua) sa ma contacteze.

Cateva fotografii:

Muntii Trascau (Poiana cu Narcise) - 3-5.sept.2010

2010-09-05T21:22:00.003+03:00

         Pentru acesta excursie ne-am pregatit cu ceva timp inainte de plecare pentru ca am pornit cu gandul sa nu mergem cu trenul, ci cu masina si motoarele ceea ce inseamna sa nu calatorim alaturi de grup (Veniti cu Noi). Echipa a fost compusa din aceiasi membrii, o mana de oameni(mana de om normal, cu 5 degete): eu, Patri, Berti, Diana si Atti.
         Am plecat din Arad vineri, la ora 5, trafic lejer pana la Deva unde facem prima oprire, apoi am continuat spre Teius iar de acolo mai cativa km pana la locul de campare. Ultimii km au fost mai dificili pentru ca au fost pe drum forestier destul de rau. Intr-un final, dupa 5 ore si 250 de km ajungem in Poiana cu Narcise din Muntii Trascau.
        Nu ajungem bine sus ca si vedem grupul adunat, gata de plecare. Nu am mai stat la povesti, ne-am echipat si noi cu ceva mancare, haine de ploaie + altele si am pornit la drum cu grupul. Traseul a fost unul pe care l-am mai parcurs acu` cativa ani respectiv cheile Rîmeţului pe versantul stang, mai exact Brana Caprelor (o poteca pe versantul abrupt care trece prin zone mai expuse unde sunt instalate cabluri de siguranta).
        Sambata nu a fost ziua mea norocoasa. Din cauze necunoscute (doar banuite) am avut o problema destul de nasoala la stomac si nu am putut pleca in tura cu grupul si am ramas cu Patri pe la cort. In afara de deshidratarea mea cauza careia abia puteam manca ceva, mai era si o plictiseala de moarte. Pana la urma m-am facut si eu bine pe cand a venit seara.
        Duminica nu am plecat pe tura pentru ca planuiam sa ne intoarcem spre casa pe la ora 11 pe ruta Abrud-Brad-Varfurile-Ineu-Arad cu gandul sa evitam aglomeratia de pe valea Muresului si am si reusit asta doar ca am dat de vreo 50 km de drum neasfaltat dar accesibil(nu ca cel la urcare spre Poiana cu Narcise). Parcurgem si restul drumului din care vreo 70% a fost foarte bun, chiar o placere a fost sa conduc acea bucata de drum, si ajungem acasa inainte de lasarea intunericului.

Cateva fotografii:

Aquapolis Szeged

2010-08-23T22:18:00.077+03:00

Pe caldura asta ce poti face alceva decat sa mergi la un strand unde sa te racoresti si sa te distrezi o zi intreaga? Am ales sa mergem intr-o zi de luni pentru a evita aglomeratia si cozile de la topogane, aceiasi echipa ca si data trecuta: eu, Patri, Berti, Diana si Atti, tot cu acelasi mijloc de transport.
Pana la Szeged sunt ~100 de km care i-am facut in vreo 2 ore cu tot cu ocolisul facut din cauza zecilor(poate sute) de tir-uri care stationau la iesirea din tara. Odata ce am trecut granita, cum eram si obisnuiti, alta mancare de peste. De data asta ne-a mirat ca exista piste pentru bicilete in afara carosabilului intre localitati mici (sate) pe care se circula, nu sunt doar de forma; ca urmare in localitati vezi zeci de bicilete "parcate" in fata magazilelor. Asta nu o sa vedem pe la noi prea devreme, noi, romanii nu ne "injosim" sa lasam masina in schimbul biciletei.
Ajungem la strand, lasam masina in parcarea subterana pentru care nu se percepe vreo taxa, ne luam bilete de intrare (3400 HUF=51 lei) si ne "instalam" si noi intr-un loc. Urmatoarele ore le-am petrecut pe toate topoganele, in toate bazinele cu tot felul de instalatii de masaj cu aer sau jet de apa. Am trecut si prin bazinul cu apa termala unde am stat ceva vreme.
Raman de aceiasi parere: Marita fiecare leu cheltuit !

SlideShow (By Berti)

Fotografii:

AquaPark Hajduszoboszlo

2010-08-12T12:29:00.001+03:00

Aceasta plecare in Ungaria la strandul din Hajduszoboszlo ne-a picat tare bine pe fondul caldurii din Arad. Am plecat dimineata la 7 si ceva eu, Patri, Berti, Diana si Atti cu masina iar Otto cu Transalpu`; dupa ce am chinuit masina si motoru pe drumul pana la Oradea, am trecut in Ungaria unde nu am mai avut astfel de probleme si am ajuns cu putin timp inaintea deschiderii.

Am intrat in strand si am ramas putin uimiti de suprafata pe care se intinde si de multitudinea de bazine, topogane si mai apoi de bazinul cu valuri. Urmatoarele ore am profitat cat de mult am putut si ne-am dat pe toate topoganele, cu colac, fara colac, am fost de doua ori la valuri si intre timp ne rupeam cate putin din fuga si mai mancam cate ceva.

Nu am stat nici un minut intins la soare dar la ora 18 cand am plecat am observat cu totii cat de bronzati suntem.

Acesta este unul dintre locurile pentru care nu iti pare rau de banii cheltuiti, nici macar de parcare (1500 ft=22,5 lei).

Distanta totala: ~400 km

Pret intrare: 4200 ft = 63 lei/persoana

Slideshow:

Fotografii:

In Muntii Cozia (7-10.august.2010)

2010-08-07T10:05:00.000+03:00

Am plecat Sambata, la ora 00:14, am schimbat 3 trenuri si intr-un final, dupa 10 ore si ceva ajungem si noi pe valea Oltului la Lotru.
Aceasta este una dintre excursiile pe care nu le putem considera neaparat reusite din mai multe motive, printre care se numara: locul de campare total aiurea ca si altitudine, caldura de zi cu zi datorata tot altitudinii scazute si nu in ultimul rand, ritmul de parcurgere a traseelor.
In aceasta excursi am reusit sa parcurgem doar un traseu si o deplasare la Calimanesti si Caciulata, este putin dar nu prea am avut de ales.
Recomand vizitarea Muntilor Cozia insa intr-o alta perioada cand nu te doboara caldura si deplasarea sa fie cu masina, nu cu trenul (legaturi foarte proaste).
Printre momentele frumoase din aceasta excursie se numara seara dinaintea plecarii acasa cand toti asteptam pe cei plecati pe un traseu lung, in jurul focului, fredonand cantece cunoscute iar in momentul cand ajungea in tabara cate unul de pe traseu aceste era aplaudat pentru efortul depus, ambitia si conditia fizica de care a dat dovata.

Retezat - 11-13.iunie.2010

2010-06-14T06:19:00.000+03:00

Am plecat vineri dupamasa, la ora 16:30 din Arad si am hotarat sa mergem pe Timisoara, Lugoj si sa ne intoarcem pe la Deva. Zis si facut, doar ca in practica lucrurile se schimba putin. Dupa ce abia trecem de aglomeratia din Lugoj si de inghesuiala de pe sosea, ajungem intr-un sfarsit si noi la punctul de intrare in Parcul National Retezat respectiv la barajul Gura Apelor. De aici intentionam sa mergem mai departe pana in Poiana Pelegii insa din cauza traficului am ajuns pe cand se intuneca si am hotarat sa ramanem pana dimineata la baraj.
Sambata ne trezim destul de devreme, adunam corturile si pornim la drum; ajungem in parcarea de la capatul drumului, ne echipam de traseu si o luam la picior. Traseul propus era urmatorul: Poiana Pelegii – Lacul Bucura - Varful Peleaga(2509m) – Varful Papusa(2508m) – Lacul Peleaga – Lacul Peleguta – Poiana Pelegii. Din acest traseu am eliminat varful Papusa din cauza soarelui arzator si a asemanarii dintre cele doua varfuri. Asadar am trecut pe la L. Bucura unde am facut un popas pentru a manca ceva si pentru a face fotografii, apoi am pornit pe cruce galbena spre Vf. Peleaga. Am trecut peste mai multe zone inzapezite care au facut ca peisajele superbe ale Retezatului sa fie si mai spectaculoase. Drumul inapoi la corturi a fost pe langa cele doua lacuri (Peleaga si Peleguta) si apoi ne-am continuat drumul pe firul apei pana-n Poiana Pelegii.
Ma bucura foarte mult ce am vazut acolo, si anume faptul ca Retezatul se vede ca este Parca National si ca exista reguli si legi care nu sunt incalcate, lucru tot mai rar intalnit in tara asta in care traim.
Duminica aveam planuit iarasi un traseu pana pe varful Custura dar din cauza soarelui am decis ca e mai bine sa ramanem la corturi si sa plecam pe la amiaza spre casa.
Echipa a fost urmatoarea: eu si Patri cu masina, Berti si Diana cu motorul, Atti tot cu motorul, spre finalul drumului ni s-au alaturat si Alin si Cosmina tot pe motor iar pana ce am pus corturile si am adormit la baraj, a aparut si echipa din Timisoara: Alex, Cosmina, Daniela si Adi cu masina.
In afata faptului ca unii s-au inrosit ca racii si ca au dormit ceva mai putin ca ceilalti, a fost mai mult decat superb.

Slideshow:

Fotografii:

Drumetie la Cota Zero (22-24.mai.2010)

2010-05-24T20:42:00.000+03:00

Am plecat Sambata pe la ora 9 din Arad eu si Patri cu masina, Berti si Diana, Claudiu, Atti cu motoarele si pe la ora 12 am ajuns sus (588m) la locul de campare dupa ce am parcurs un drum destul de rau in ultimii 10 km. Am ajuns chiar cand ajungea si grupul Veniti cu Noi, mai bine de atat nici nu ne puteam sicroniza. Ne-am asezat corturile si toate cele si am luat-o la picior. Am facut un traseu scurt, de 11-12km dar suficient ca sa ne prinda si ploaia. Ajunsi inapoi la corturi obositi si infometati, "am golit frigiderul" si am tras pe dreapta daca tot nu puteam face alceva din cauza ploii.

A doua zi, dupa toate oficialitatile de acordare a diplomelor de participare la drumetia 1000 a grupului, a abtibildurilor, a cd-urilor cu poze din 1985-2010 cu Veniti cu Noi, dupa toate acestea care au durat ceva timp, am plecat si noi la o tura ca se anunta sa fie una lunga insa pana la urma s-a ales varianta mai scurta si ne-am intors pe la ora 16 si am continuat cu volei pana seara cand distractia s-a mutat pe "ringul de dans" improvizat (ca la carte) de Noghiu Cornel. Muzica s-a auzit pana pe la ora 1 cand lumea a ajuns sa fie obosita sau "obosita" si nu a mai putut tine ritmul. Dupa inca o ora de stat la foc la discutii, ne-am bagat si noi in saci si somn de voie.

A treia zi nu era planuit mare lucru in afara de plecare spre casa si cam asa a si fost pana la urma. Am jucat iar volei vreo 2 ore si usor usor ne-am apucat la adunatul corturilor si am mai stat la povesti cu unii cu altii pana ce se facu ora plecarii.

A fost o drumetie frumoasa, in ciuda ploilor anuntate a plouat foarte putin si ne-am putut simti in largul nostru.

Slideshow

Album Foto Cota Zero

Drumetie la Vasoaia + Bal Mascat (24-25.apr.2010)

2010-04-26T06:38:00.000+03:00

Am plecat sambata dimineata cu trenul de la 8:06 pana la Sebis de unde am continuat drumul cu un autobuz inchiriat vreo 20 de km iar apoi am inceput urcarea pe jos cu rucsacii in spate ~1,5 ore pana la Cabana Motesti unde am campat.
Fiind prima excursie pentru noi combinata cu bal mascat nu am stiut ca cea mai importanta parte va fi balul mascat pentru care toata lumea s-a pregatit insa am aflat indata ce a inceput distractia. Neluand in serios toata treaba cu balul mascat noi ne-am mascat superficial insa ceilalti au gasit tot felul de costumatii una mai draguta de cat alta.
Important este ca toata lumea s-a distrat dansand pe muzica buna alaturi de prieteni, fie costumati, fie fara costum; balul a inceput pe la ora 20 si s-a sfarsit cu nominalizarea celui mai votat costum pe la ora 24-1.
Duminica s-a trezit lumea care cum a putut, intr-o ordine direct proportionala cu cantitatea de bautura consumata iar dupa ce toti s-au dezmortit, pe la ora 13 am pornit spre casa.

SlideShow

Vezi mai multe video din Blog

Fotografii

Drumetie Paulis - Ghioroc

2010-04-18T09:13:00.000+03:00

Invitatie intr-o drumetie usoara, in preajma sarbatoririi a 25 ani de existen

Plecam din Arad cu trenul de la ora 7:50 pana la Paulis si ne intoarcem la ora 18:52. Conducator de grup: Butnaru Razvan. Traseul: Paulis – Dealul Hotarului – sub vf. Capra (470m) – valea Doamnei – Ghioroc, in lungime de 12 km. Cheltuieli de transport: 7,10 lei. Aduceti bidon cu apa
Sambata am fost intr-o drumetie usoara, eu, Patri, Berti si Diana. A fost o plimbare placuta, pe o vreme foarte frumoasa, in timpul careia ne-am revazut cu unii prieteni de la Veniti cu Noi. Aceasta miscare a fost bine venita pentru ca de mult timp nu am mai fost intr-o drumetie si parca simteam nevoia de asa ceva.

Slideshow

Vezi mai multe video din Blog

Cateva fotografii

Aquapolis Szeged

2010-04-12T09:42:00.000+03:00

-----Cum sezonul de ski s-a cam terminat pe la noi prin tara ne-am gandit ca a trecut ceva timp de cand am fost ultima data la strand undeva si ne-am hotarat destul de usor sa mergem la un strand la care nu am mai fost; asadar am ajuns in Szeged la Aquapolis si nu ne-a parut rau, chiar deloc. Si ce credeti ca ne-a placut cel mai mult? Topoganele, normal (DEX: tobogane, dar imi asum riscul sa spun in continuare cum spun de mic copil); asta pe langa apa curata si pe diferite temperaturi, amabilitatea oamenilor si nivelul net superior al ungurilor fara de romani (chiar daca unora le este greu sa accepte). Revenind la topogane, sunt in felul urmator: unul de 270 metri, unul de 220 cu sectiune kamikaze (cazi aproape in gol), unul scurt dar foarte abrupt pe care prinzi viteza mare, unul in care la sfarsit cazi intr-o palnie si apoi prin mijlocul ei in apa, doua mai scurte dar ok si inca unul pentru copii; suficient pentru a multumi copilul din fiecare dintre noi.
-----Distanta totala: 200 km
-----Pret intrare/persoana: 4000 forinti/adult
-----------------------------------3400 forinti (12-23 ani)
-----------------------------------2000 forinti (4-12 ani)
-----Ca si concluzie: merita fiecare forint platit

Slideshow

Vezi mai multe video din Blog

Cateva fotografii

Semenic - 13-14.martie.2010

2010-03-15T08:00:00.000+02:00

-----O noua iesire la ski pe Semenic a inceput cu invitatia venita din partea celor de la"Prietenii Muntilor" ocazie cu care le muntumim inca o data pentru ospitalitatea cu care ne-a primit si pentru atmosfera placuta din cele 2 zile cat am stat impreuna.
-----Sambata a fost ceata toata ziua dar asta nu ne-a impiedicat sa ne dam cu skiurile sau cu placa, a fost mai interesant ca a trebuit sa te uiti bine pe unde merge partia. Problema a aparut cand s-a oprit teleskiul de pe partia Crucea de brazi din cauza ca a fost taiat cablul teleskiului de vreo persoana interesata (nu banuiesc pe nimeni ca poate se supara cei de la partia Goznuta); am primit mai bine de jumatate din bani inapoi si ne-am multumit cu atat pentru ziua de sambata , intorcandu-ne la cabana unde ne-am petrecut restul zilei stand de vorba cu pritenii muntilor si jucand biliard.
-----Duminica dimineata ne-am trezit hotarati sa mergem pe partie; cum crucea de brazi nu functiona, am mers pe goznuta unde am skiat in conditii bune dar tot pe ceata pana la ora 13 cand am plecat spre casa, luandu-ne ramas bun de la prietenii muntilor care au devenit si prietenii nostri.

SlideShow

Vezi mai multe video din Blog

Cateva fotografii:

Semenic - 6.martie.2010

2010-03-06T22:42:00.000+02:00

-----Am plecat la ora 7 din Arad, i-am luat pe Geza si Rodi din Tm si am pornit spre Semenic. Cam tot drumul a fost acoperit cu zapada iar in Timisoara a fost un adevarat patinoar. Din Resita am mai scazut ritmul dar am urcat fara probleme iar in ultima bucata de drum (din pas) am pus lanturile si totul a fost in regula. Am ajuns sus pe la 11, pana ce ne-am echipat, pana ce am ajuns pe partie se face ora 11:30 si ne facem abonament pentru 4 ore (30 lei) si ne dam cat ne tine picioarele pana la 15:30 pe partia Crucea de brazi. Vremea a fost ok, nu a batut vantul, a nins aproape incontinu iar temperatura a fost mult sub zero. Pe la ora 16 ne dezechipam si pornim spre casa pe un soare de primavara si o sosea uscata (Resita-Arad).

Slideshow

Vezi mai multe video din Blog

Cateva fotografii

Semenic

2010-02-06T10:00:00.000+02:00

-----Am plecat dimineata la 6 din Arad cu 2 masini (eu cu Patri cu mondeo iar Berti, Diana si Atti cu lancer) iar din Timisoara i-am luat pe Geza si Rodi si pe Adi si Dani, toata trupa bine mersi cu chef de mers la zapada. Ajungem in Resita, incepem sa urcam si apar semne proaste: masinile coborau si faceau semne sa ne intoarcem. Unul care cobora s-a oprit si ne-a spus ca drumul este blocat din cauza viscolului deci nu se poate trece. Avand in vedere ca am mers atata drum din Arad, am continuat drumul vreo 10 km ca sa vedem si noi viscolul si drumul blocat.

Asta am gasit la capatul drumului:

Slideshow by Berti

-----Si asa s-a incheiat prima iesire la ski in care nu am putut sa ne dam cu skiurile/snowboardul. Am pornit inapoi spre casa; in Timisoara au "debarcat" prietenii, eu si Patri ne-am oprit la Geza si Rodi si apoi putin prin mall iar ceilalti au plecat spre casa. Aiurea dar adevarat.

Din nou in M-tii Sureanu

2010-01-24T09:24:00.000+02:00

-----De data asta am plecat Sambata (23.ian.2010) si am stat pana a doua zi. Am plecat din Arad in doua transe: la ora 5 au plecat 3 masini cu 15 persoane iar a doua, la ora 6, o masina cu 4 persoane. Ne-am ajuns in Deva si de acolo am continuat impreuna pana la partie. Drumul a fost mai bun deoarece era un strat de zapada consistent pe care se putea rula fara probleme. La masinile fara 4x4 a fost nevoie de lanturi dar odata puse si-au facut treaba admirabil.
-----Am fost cazati cate 4 persoane in 4 cabane in Tabara Sportiva plus cativa la canaba Nuta (20 lei/pers/noapte).
-----In prima zi am ajuns pe partie pe la ora 11:30, ne-am luat cartele si am urcat pe teleski, sus am vazut ca functioneaza si celalalt teleski si am pornit spre el sa vedem cum este. Am fost surprinsi insa intr-un mod neplacut: pentru a ajunge la urcarea pe teleski trebuie sa dai din bete vreo 20 m ori sa dai snowboardul jos din picioare; toate partiile care coboara de la teleskiul sureanu (cel de sus) au o portiune cu inclinatie zero sau chiar inversa astfel incat te opresti pe la mijocul partiei. NU mi se pare deloc normal asa ceva dar ce poti face, traim in romania(deocamdata).
-----Ne-am dat toata dupamasa pana pe la 16 apoi am coborat (~4 km) la cabane unde am gasit focul facut insa cam frig. Dupa vreo 2 ore s-a incalzit si a fost ok. Pe timpul noptii celor care au dormit in paturile de sus le-a fost destul de cald, cei de jos insa au dormit bine.
-----Ziua de Duminica a inceput devreme; pe la 10 am ajuns pe partie, ne-am facut abonamente cu 60 lei si in final am facut ~25 ture fiecare.
-----Zapada si vremea a fost ok, destul de frig (~-15 grade), dimineata a fost insorita dar dupamasa am venit norii.
-----Un inconvenient: teleskiul este aglomerat intre orele 12-15

Cateva fotografii

Slideshow relizat de Berti
Partea 1

Partea 2

Partea 3

Partea 4

Ski & Snowboarding in M-tii Sureanu

2010-01-11T09:55:00.000+02:00

-----Ne-am hotarat sa mergem si noi (eu, Patri, Berti, Diana, Atti)in Sureanu pentru ca am tot vazut ca se skiaza si nu am fost niciodata acolo. Am plecat din Arad pe la ora 6 si am ajuns la partie pe la 11:30. Drumul a fost ok in mare parte dar ultimii 20-30 de km ne-au dat dureri de cap (si la propriu si la figurat), din cauza temperaturii care era in jur de 0 grade, zapada s-a cam topit unde batea soarele si s-au facut urme destul de mari pe drum.
-----In final ajungem si pe partie care s-a adeverit a fi ok, chiar incantator. Functiona doar un teleski dar cu vreo 4-5 variante de coborari. Zapada a fost la limita dar nu ne-a creat probleme.
-----Am cumparat cartele de 55 lei/persoana si ne-am dat de aprox 18 fiecare.
-----Partia s-a inchis la ora 16, am mancat ceva din traista(ca alceva nu aveam de unde) si am pornit spre casa.
-----Distanta parcursa cu masina: 600km
-----Distanta parcursa pe partie: ~10km
-----Prima impresie despre acest loc este una buna insa nu este convenabil sa mergi doar pentru o zi pentru ca este destul de obositor din cauza distantei destul de mare.

Cateva fotografii

Slideshow (realizat de Berti)

Partea 1

Partea 2

Partea 3

Inceputul sezonului de schi: Arieseni (18.octombrie.2009)

2009-10-19T07:30:00.000+03:00

-----Asa pe nepusa masa, fiind si Duminica, am plecat la Arieseni; totusi, nu am plecat chiar asa, fara sa stim nimic, ne-am hotarat dupa ce am vazut pe webcam ca este zapada si parerile celor care au fost cu o zi inainte.
-----Acelasi drum prost cu care ne-am obisnuit, zapada a fost doar pe marginea drumului iar pe partie vreo 40 cm dar se topea pentru ca afara erau 5-6 grade, stratul ajungand la sfarsitul zilei atat de subtire incat intr-o portiune s-a ajuns la pamant dar nu ne-a incurcat prea tare pentru ca putea fi ocolita.
-----Am fost o mana de oameni : eu, Patri, Berti, Atti si Ovi.
-----Am plecat la 7:30 din Arad si la 11:00 am fost pe partie; pe la 16:00 am plecat si am ajuns acasa pe la 19:30.
-----Majoritatea dintre noi ne-am dat de aprox 25 de ori pe partia mica (2 lei urcarea) si a fost chiar ok.

Slide by Berti
Partea 1:

Partea2:

Cateva fotografii:

-----

Varful Moldoveanu (11-13.septembrie.2009)

2009-09-14T09:33:00.000+03:00

-----Plecarea a fost vineri la ora 8 iar participantii initial au fost: eu, Patri si Gabi cu masina si Berti cu Diana pe motor. Dupa un drum destul de lung si foarte aglomerat reusim sa ajungem pe Valea Rea unde si campam. Am incercat sa ajungem cat mai departe pe vale pentru ca ziua urmatoare sa incepem urcarea spre varf devreme. Am campat la mica distanta de barajul de pe vale unde ne-am intalnim in cele din urma toti cei care s-au anuntat ca vin din alte orase. Astfel in final am fost vreo 12 persoane+un caine destept foc.
-----Sambata am adunat corturile si am inaintat pe vale inca vreo 2 ore pana cand nu am mai putut trece cu masina; motoarele au mers mai departe pana la sfarsitul vaii; noi am lasat masina putin mai jos si trebuie sa le multumim celor din Bucuresti care au venit tot cu masina ca ne-au dus si pe noi pana la capatul vaii cu masina lor (VW Touareg). La ora 11:30 incepem urcarea propriu-zisa spre varf; timp de aproximativ 4 ore am urcat destul de greu in unele portiuni reusind ca in final, obositi si cu frigul pana-n oase, ajungem pe Varf iar ceasul sa arate altitudinea cea asteptata: 2544 m. Peisajul te lasa de cele mai multe ori fara cuvinte mai ales ca am avut marele noroc sa prindem o vreme superba fara ploaie. Am mancat din traista, am facut cateva poze de varf si am inceput sa coboram pentru ca stiam ce ne asteapta. In jurul orei 19 ajungem jos, in capatul vaii de unde ne luam fiecare ce am lasat si coboram pe vale pana la locul de campare, unul mai ferit de ursi speram noi sa gasim; in final am pus corturile tot in acelasi loc de unde le-am adunat dimineata. In ciuda faptului ca erau placute cu atentionari in privinta ursilor, nu am avut nici o surpriza din partea dansilor, ca norocu`.
-----Duminica ne trezim pe la 8:30, mancam, adunam corturile si pornim spre casa. Fiind prin zona am hotarat sa trecem pe Transfagarasan pentru a doua oara anul acesta. O buna bucata din drum am facut-o pe ploaie dar indiferent de vreme, peisajul ramane acelasi, unul nemaipomenit. In final dupa ce ne mai prinde o ploaie pe valea Muresului, ajungem acasa pe la ora 23 sanatosi si cu o realizare importanta.
-----Distanta totala ~1000 km
-----Ma bucur foarte mult ca am reusit sa facem acest traseu pana pe cel mai mare varf din Romania. Desi a fost obositor, a meritat fiecare calorie pierduta

Montaj video

Vezi mai multe video din Blog

Cateva fotografii

Varful (o parte dintre noi)

Noi doi

Dino

Turul Romaniei(28.iulie-10.august.2009)

2009-08-11T08:35:00.000+03:00

-----O mana de oameni, ne-am hotarat sa plecam intr-o excursie mai lunga. Eu si Patri cu masina, Berti, Diana, Atti si Moni cu motoarele am plecat in data de 28 iulie, dimineata, cu o prima oprire in Cheile Nerei. Aici am stat doua zile; in prima am fost sa vedem cascada Beusita iar in a doua zi am facut o bucata din Cheile Nerei; de aici am plecat spre Cheile Sohodolului (la cativa km de Targu Jiu) parcurgand o bucata de vreo 100 km de drum pe langa Dunare numita Clisura Dunarii, apoi am trecut prin Herculane si Baia de Arama ca in final sa ajungem la locul de campare din Cheile Sohodolului. Aceste chei pot fi parcuse cu masina si pot fi admirate formatiuni extraordinare si o mutime de trasee de catarat(din pacate nu am avut cu cine catara si am preferat sa ne continuam drumul). Urmatoarea zi, a patra la numar, am pornit pe defileul Jiului spre Petrosani, apoi am luat-o la dreapta spre Obarsia Lotrului mai exact la intalnirea Transalpistilor. La intalinire au venit foarte multi oameni, majoritatea pe Transalpuri si s-a stat un weekend intreg. Aici am intampinat prima problema tehnica: o conducta de frana de la masina s-a fisurat. Din fericire cu ajutorul unor muncitori dintr-un santier din apropiere am reusit sa reparam condacta iar astfel, luni dimineata am pornit spre Brezoi-Ramnicu Valcea-Curtea De Arges de unde am inceput sa urcam pe Transfagarasan. Am facut cateva poze la Barajul Vidraru si ne-am continuat drumul spre Balea Lac; aici am facut o tura de 2 ore si jumatate de creasta timp in care am putut admira frumusetea peisajului. Neavand un traseu bine stabilit, am coborat Transfagarasanul si am mers pana langa lacul Siriu (de la Brasov spre Slobozia). Am preferat sa mergem ceva mai mult decat ne-am planuit pentru ca in ziua urmatoare sa nu fie prea mult si prea obositor drumul pana la mare. Astfel, marti dimineata am pornit spre Slobozia, ne-am urcat pe autostrada dar nu a durat mult si a trebuit sa ne si coboram(normal, si sa platim taxa de pod de la Cernavoda); cum am coborat de pe autostrada am dat de aceeasi aglomeratie de pretutindeni; incet incet, dupamiaza, am ajuns in Costinesti unde am dormit la fel ca peste tot: in cort. La mare am stat patru zile, suficient timp pentru a prinde valuri maricele, sa ne bronzam un pic iar in ceea ce ma priveste pe mine, chiar sa ma satur si sa-mi dorsc muntele din nou. Asa ca sambata dimineata am pornit spre Braila cu destinatie necunoscuta, in principiu cat mai aproape de Tecuci doream sa ajungem. Pe drum am facut un ocol pe la cetatea Histria langa care este un muzeu foarte mare si frumos cu franturi salvate din vechea cetate; am intrat si pe la cetatea Enisala, destul de frumoasa dar cam neingrijita. La Braila am trecut Dunarea cu bacul, destul de interesant fiind prima oara pentru noi si ne-am continuat drumul ajungand pana dupa Tecuci,campand la marginea unei ape; acolo am pus cortul iar ceva mancarica pe foc. Duminica dimineata am pornit spre Cheile Bicazului; soseaua dintre Tecuci si Bacau cred ca a fost cea mai buna din toti cei 2600 de km parcusi din tot acest tur: aproape 2 benzi pe sens, trafic normal, viteza buna, calitatea asfaltului foarte buna....ce mai vrei? Placerea s-a sfarsit cand am ajuns in chei unde se circula bara la bara o portiune; ne-am oprit sa facem cateva poze si sa admiram peretii imensi si oftand cand vedeam traseele de pe ei, gandindu-ma ca voi ajunge acasa si am carat tot echipamentul degeaba atata drum; si cu oftatul am ramas pentru ca am pornit mai departe spre Praid; am campat pentru ultima data in acest tur in pasul Bucin(1287m), intre brazii inalti, la cativa metrii de sosea; aici am dormit la temperatura cea mai joasa, respectiv 3,8 grade dar numai ceasul a simtit temperatura asta pentru ca in cort a fost mai bine, nemaivorbind de temperatura din sac. Luni dimineata, ultima zi, am vizitat salina Praid a carei marime este impresionanta la fel si mirosul din ea care nu este tocmai unul curat, sarat. In interiorul saline unde se ajunge cu un autobuz iar apoi se coboara 300 de trepte, exista si un restaurant unde ne-am potolit si noi foamea. Din Praid eu si cu Patri am luat-o pe un drum iar motoristii pe altul deoarece trebuia sa ne insoteasca un personaj nedorit, dintr-un sat din judetul oamenilor care nu stiu limba romana, respectiv harghita, personaj care in final nu a mai dorit sa ne insoteasca pana acasa, facandu-ne o mare bucurie. Am vizitat si cetatea Sighisoara si apoi am pornit spre casa, ajungand noaptea in jurul ore 22.
-----Cateva detalii uitate:
-de la Obarsia Lotrului si pana la mare am fost cu unul in plus, si anume Titi, din Arad, tot pe transalp; un om bun, alaturi de care ne-am simtit bine.
-total km: 2550
-total zile: 14
-----Nesocotind unele neconcordante de pareri, certuri prostesti, "aere", figuri si indiferente din partea unora, mie si Patriciei ne-a placut intregul tur cu toate zonele vizitate

Un montaj super de la intalnirea Transalp 2009

Cateva fotografii:

Nunta lui Atti & Moni (4.iulie.2009)

2009-07-05T23:46:00.000+03:00

-----In acest sfarsit de saptamana am avut marea placere de a participa la nunta prietenilor Atti si Moni. Nunta mult asteptata din destul de multe motive, iar aceasta asteptare nu a fost zadarnica pentru ca a avut un rezultat foarte bun deoarece a iesit o nunta foarte frumoasa, nunta la care, bine-nteles, majoritatea nuntasilor a fost pe motoare si care s-a sfarsit la ora 4 pentru mine si si Patri iar pentru cei si mai petrecareti pe la ora 6-7.
-----Ma bucur pentru cuplul proaspat casatorit ca a reusit sa organizeze totul intr-un mod care sa satisfaca pe majoritatea dintre noi (niciodata nu poti multumi pe toti) totul legat de aceasta nunta.
-----Cu aceasta ocazie ii felicit din nou si le urez "casa de piatra!"

SlideShow (by Berti)

+

Atti si Moni

Eu si Patri

Berti si Diana

In Cheile Fenes (30.aprilie - 3.mai.2009)

2009-05-03T10:28:00.000+03:00

-----Intr-o zi de joi, pe la ora 14, am pornit cu masina, de la scoala din Cluj Napoca spre Cheile Fenes, undeva la 20km de Alba Iulia. Dupa ce am facut niste cumparaturi destul de consistente in Alba Iulia, am luat-o spre chei si in vreo ora am ajuns la locul de campare. Toata trupa Veniti cu Noi era plecata pe tura, inclusiv (Patri, Berti si Diana) care au ajuns de dimineata in zona. Am instalat cortul meu si a lui Berti ca a prins bine pentru ei cand au ajuns obositi de pe tura.
-----In urmatoarele doua zile am facut ture destul de lungi in care am trecut pe la Pestera Dambau(1200m), Vf Dambau(1369m, cel mai inalt varf din Trascau), Lacul Ighiel, avenul Gemenele plus alte locuri frumoase. Vremea a fost schimbatoare, a si plouat dar a iesit si soarele.
-----In ultima zi de excursia nu am fost pe tura cu grupul ca am fost destul de obositi ci am preferat sa mergem pana in Cheile Ampoitei unde este frumos iar apoi am fost prin cetatea din Alba Iulia.
-----La ora 20 am "parasit" grupul si am plecat inapoi la Cluj Napoca.

Eu si Patri in Alba-Iulia

Pofta Mare!

Lacul Ighiel

Grupul inainte de plecare

Berti si Diana

O parte din corturi

Berti, Diana si Mihai Viteazul

Noi doi

A mai si plouat

Avenul Gemenele

Valea Cladovei (4-5.aprilie.2009)

2009-04-06T03:37:00.000+03:00

-----Prima iesire cu cortul din 2009 am ajuns sa o facem pe Valea Cladovei, intr-un grup restrans la inceput care pana la sfarsit a ajuns sa depaseasca 15 persoane. Gasca initiala a fost de 5 persoane, respectiv: eu si Patri cu masina, Berti si Diana cu motorul si Atti, tot cu motorul. Inainte sa se lase seara a ajuns si Calin cu prietena impreuna cu inca cativa prieteni. Activitate prea multa, in afara de a manca mici si una alta si cateva jocuri, nu prea a fost; in ciuda acestui fapt cu totii ne-am simtit foarte bine in jurul focului spunand bancuri iar in surdina se auzea Atti si chitara lui.

Slideshow (by Berti)

Berti si Diana

Cei 3 "motoristi" pe...2 motoare:D

Berti, bucatarul

Noi doi

Atti in actiune

Eu pe motor, sa nu uit cum se conduce

O scurta tentativa de treking

Balansoar inflacarat

Noi toti la foc (cu obiectivul intredeschis)

Pirate look?

"Satra"

Semenic (14.martie.2009)

2009-03-15T08:21:00.000+02:00

-----Sambata dimineata ne pornim eu cu Patri, Atti iar din Timisoara am mai luat un prieten. Am ajuns sus pe la 11 fara cateva minute pe o zapada mare, aproximativ 95 cm. Ne-am facut toti abonamente si ne-am dat pe partia mare si pe Goznuta. Conditiile au fost foarte bune pentru schiat, a fost innorat si ceata pe Slalom Urias dar nu a batut vantul.
-----Majoritatea timpului ne-am dat printre brazi, pe partea stanga a partiei, a fost super fain.

Slideshow(by Berti)

Printre Brazi

Patri

Printre brazi

Atti

Pe Goznuta

Patri pe slalom urias

-----Si asa a luat sfarsit si sezonul de schi din iarna asta.

Semenic (21.februarie.2009)

2009-02-22T09:31:00.000+02:00

-----Sambata, ora 7 am pornit spre Semenic eu cu Patri si Atti. Am ajuns sus pe la ora 11 si nu am stat prea mult pe ganduri ca ne-am si pus pe fapte (pe schiuri/snowboard defapt) ca sa nu pierdem timpul pretios. Ne-am facut abonamente pe toata ziua cu 50 lei si ne-am dat la foc continuu pana pe la ora 16 cand s-a oprit teleschiul. Am mancat ce am gasit prin masina(nu prea mult ca nu ne-a stat noua gandu` acasa sa ne punem mancare) si am pornit spre casa printr-o ceata atat de deasa ca abia se vedea diferenta dintre zapada mare si ceata dar cu mare grija si dupa ce am ajutat pe altii care au ramas inpotmoliti cu masinile prin zapada, am ajuns jos (era si normal, noi eram cu un 4x4, si-a permis Atti chiar si cateva derapari "semicontrolate"). Din imagini si slideshow se inteleg mai multe:

Patri si Atti gata de duca

Pe teleschi

Just Patri

In drum spre partie

La urcare

Patri

Atti

Cateva sarituri

In drum spre casa

Derapajul "semicontrolat"

-----Cam asta a fost, sper ca v-au placut pozele cu mine :) nu stiu cum am reusit sa nu am nici o poza dar nu conteaza, probabil e de vina Berti ca nu a venit (nu ca nu ar fi vrut) pentru ca in general in pozele facute de el apar eu si invers. No problem, data viitoare, defapt anul viitor.

Semenic (18.ianuarie.2009)

2009-01-19T08:56:00.000+02:00

-----Am plecat Duminica dimineata la ora 8 iar la ora 12 am ajuns sus, la partie. Am mers cu 2 masini iar drumul a fost destul de bun. Zapada a fost cam putina, se schia doar pe partia Goznuta dar si acolo stratul era subtire fiind portiuni cu iarba.Pe Partia Slalom Urias nu a fost suficienta zapada pentru a se putea schia astfel, ne-am dat cu trocile pana jos, pe sub teleschi (1200m).

"Orizontul suna bine"

Noi doi

Diana

Berti si Diana

Atti

Capat de linie

Brazii superbi

Eu si Berti care scutura copacul

Patri

Partia Slalom Urias

Cipri

-----A fost o iesire de Duminica, scurta dar frumoasa. Speram sa mai ninga sa putem schia.

Arieseni (4.ianuarie.2009)

2009-01-05T08:08:00.000+02:00

-----Ultima zi de vacanta am petrecut-o distrandu-ne la Arieseni. Spre uimirea mea, am gasit destui doritori, mai exact 10: eu cu Patri, Diana cu Berti, Malvi cu Bogdan, Amalia cu Ionu, Atti si Calin. Am ajuns la partie inainte de amiaza si ne-am pus repede schiurile si snowboard-urile si am mers pe partie unde am gasit multa lume si mai ales o coada destul de mare la teleschi.....no problem, avem troci (sănii de plastic) prin urmare urmatoarele 2 ore ne-am distrat de numa. Dupa ce ne-am saturat de troci, am luat-o spre partie unde nu mai era atat de multe persoane, astfel am putut schia de voie si pe partia mica si pe cea mare (prin mini canalu din partea stanga) chiar daca afara era o temperatura de -14 grade.

Montaj foto+video (by Berti)

In drum spre Arieseni

Patri si Diana cu troaca

Toata lumea in troci

Berti si Diana in aer

Noi doi

Patri pe Partia Mica

Eu cu troaca

Diana pe Snowboard

Ce zici ca nu te vad?!?!

>:D<
Berti

Mda....cam atat era de frig

Patri "portaritza"

Atti

Berti sarind in brate la Diana

8 (opt)

"Uitate-n jur"

Berti cu troaca

Soferu si copilotu` de troaca albastra

Partia (soarelui, in aceasta poza)

Drumul dintre brazi

Berti si Atti

Patri

Eu, Berti si Atti pe Partia mare, printre brazi

Eu si apoi Ionu, impiedicatu`

3,2,1....START (sau stai?)

-------Da, a fost o iesite foarte faina, cu totii ne-am simtit atat de bine icnat am plecat spre casa doar pe la ora 18 si pe la ora 21 am ajuns acasa.
-------La cat mai multe excursii !

Soimos (28.decembrie.2008)

2008-12-29T07:01:00.000+02:00

____Fiind Duminica si neavand ce face pe acasa, ne-am luat fiecare sania, defapt troaca si am pornit la spre Soimos unde speram sa mai fie ceva zapada. Initial era vorba sa mergem vreo 5-6 persoane dar pana la urma am ajuns 10 (eu, Patri, Diana, Berti, Atti, Raul, Gabi, Fany, Sandy si Dani). Sus, la cetate, era zapada suficienta pentru ce ne-am propus si nu am mai stat pe ganduri. Urmatoarele ore vi le puteti imagina, daca nu........

"Partia"

Diana si Patri

Eu si Patri

Dani

Berti si Diana

relax...

Toata trupa lu` papuc

fetele...

------Nici nu mai are rost sa trag vreo concluzie, cert este ca toti ne-am simtit bine si a meritat plimbarea sa Soimos, restul nu conteaza (cum ar fi vanataile de a doua zi). ----------------------------Toate cele bune !

Straja (21-23.decembrie.2008)

2008-12-24T09:30:00.000+02:00

-----Excursia la Straja a fost mult asteptata deoarece stiam ce ne va astepta; pana la urma a fost mai bine decat ne asteptam. Zapada, elementul principal, a fost suficienta, mai ales din a doua zi cand am schiat pe o zapada proaspata facand astfel schiatul o extraordinara placere. De apreciat este ca s-a introdus sistemul pe cartela pentru teleschi, idee foarte buna si totodata practica. In general vremea a fost inchisa si aproape tot timpul a fost ceata insa au fost si cateva ore de soare si vreme frumoasa.
-----In partea superioara a partiei 5 deseori batea vantul destul de tare si spulbera zapada dar daca erai imbracat bine, nu facea decat sa faca schiatul mai incitant, sa-ti dea o senzatie placuta desi de cele mai multe ori nu vedeai nimic din cauza zapezii si a cetii.
Pe partii ne-am grupat in funtie de preferinte astfel Flavia si Mario au schiat pe Platoul Soarelui iar eu, Patri, Kalman, Atti si Berti pe partiile 5 si 3 in general. Pentru cunoscatori, am fost si pe Canal impreuna cu Atti si Kalman si am ramas cu totii placut surprinsi de aceasta "partie" si de faptul ca ne-am dat printre brazi prin zapada nebatatorita; pentru cei care nu cunosc aceasta partie, sa faca bine sa se dea pe ea si sigur vor ramane placut surprinsi.
----- Ar fi util de mentionat si faptul ca am fost cazati la cabana Platoul Soarelui, loc pe care il recomand si celorlalti pentru ca este destul de dragut in interior si se poate si manca destul de ieftin. Pentru a intelege mai multe din ce am facut pe acolo, am facut si cateva fotografii:

Da, fara cauciucuri de iarna si 4x4, a fost nevoie de lanturi

Platoul dimineata (vedere din cabana, chiar de sub webcam)

Berti

Kalman

Atti printre brazi

Eu in Canal

Atti si in spate Kalman in Canal

Freeride printre brazi

Patri mascata

Brazii incarcati

Flavia si Mario

Mario, "ingerasul"

Seara pe platou

Patri pe partia 5

Atti

Berti, "betivul"

Eu, "blindat"

Soare !

Pe Teleschi

Patri pe partie

Varful Straja

Locul de popas, la Cruce

Atti

Patri pe teleschi

Platoul Soarelui seara

Vijelia din varful partiei 5

Patri in actiune

Eu si Kalman

Pe Canal cu Atti si Kalman

Canalul

Vilejia de la plecare

-----Cred ca am scris suficient pentru a va face o idee despre iesirea la Straja daca nu, fotografiile si filmarile sigur va vor ajuta. Recomand acest loc celor care iubesc zapada.

-----Cam atat, toate cele bune si Craciun Fericit !

Arieseni (13.decembrie.2008)

2008-12-14T09:54:00.000+02:00

Sambata dimineata ne pornim cu greu (pe la 8:30) spre Arieseni, la sky (eu si Patri) si la snowboarding (Atti si Berti). Dupa 200 de km din care ultimii 50 pe un drum destul de rau, ajungem la partie (ora 12). Cum am ajuns ne-am dat seama ca va fi o zi frumoasa pentru ca erau multi oameni pe ambele partii, zapada se vedea a fi ok iar teleschiurile functionau ceea ce in sfarsit s-a si adeverit. Am coborat fiecare de vreo 15-20 de ori partia mica si o data partia mare care era prina de denivelari. In cele 4 ore de "actiune" am mai si pozat si filmat cateva faze:

Pe partia mica

Patri in actiune

Atti

Patri mascata :D

Iesirea a fost una foarte frumoasa si cu siguranta se va mai repeta. Weekendul viitor urmeaza iesirea la Straja unde vom sta ceva mai mult si speram si prindem vreme buna si zapada mare.

La Stana de Vale (30.noiembrie.2008)

2008-12-01T08:04:00.000+02:00

Dupa o foarte lunga perioada de inactivitate in care ori nu am avut timp ori nu s-a potrivit sa plecam pe undeva, a ajuns si momentul in care sa se implineasca amandoua; asa ca am plecat la Stana de Vale impreuna cu Patri. In ceea ce priveste zapada, de jos crestele se vedeau inzapezite. Fapt care s-a adeverit cand am ajuns sus pentru ca era un strat de aproximativ 40-50 de cm de zapada. Partia nu este una foarte lunga dar e destul de buna daca merge teleschiul, noi nu am avut noroc asa ca in loc sa ne dam cu schiurile am facut o plimbare prin zona.

Crestele inzapezite

Intrarea in Stana de Vale

O bucata din partie
Cele doua Frumoase

Patri la Izvorul Minunilor

Ca si o prima iesire la zapada in sezonul acesta, Stana de Vale, a fost o alegere buna avand in vedere ca de saptamani bune nu am reusit sa mai iesim pe undeva. Aceasta iesire o socotim ca si o "incalzire" pentru iesirea la Straja care urmeaza la inceputul vacantei.

Perioada de inactivitate

2008-10-02T18:18:00.000+03:00

Odata cu inceperea scolii s-a dus si timpul liber care-l aveam pana atunci. Pana la prima vacanta slabe sanse de vreo iesire adevarata :(

Buces-Vulcan (6-7.sept.2oo8)

2008-09-08T09:36:00.000+03:00

Am plecat sambata dimineata 3 motoare si o masina (Paul, Patri, Gabi, Atti, Berti si Dude(Alex)).

Cele 3 motoare: Berti, Dude si Atti

.... si masina.

Dupa ce am strabatut vreo 200 de km in care abia ne puteam tine de cele 3 motoare, am ajuns la pasul Buces (725m) de unde am pornit in sus spre perete, unde planuiam sa cataram si noi ceva. Din pacate la urcare unul din cele 3 motoare, a avut niste probleme insa am ajuns pana la urma sus si am pus corturile. Am catarat cateva trasee foarte frumoase in care cele mai multe batai de cap ne-a dat caldura. Eu si Gabi in prima lungime din Creasta Vulcanului

Duminica ne-am trezit si am facut un pic de trekking pana ce am gasit un perete si apoi am mai catarat cu Gabi, cap schimbat un traseu usor de 2 lungimi de coarda. In mansa a mai catarat si Atti, restul au preferat sa stea la umbra. Pe la ora 15 am revenit la corturi si am inceput sa ne adunam iar pe la 17 am pornit spre casa.

Eu si Patri coborand spre masina

Iesire foarte frumoasa si pentru drumul strabatut pana la Muntele Vulcan si pentru traseele catarate.

Banchetul (1-2.iunie.2008)

2008-06-03T08:43:00.000+03:00

-----Duminica dupa-masa, incepand cu ora 17, elevii claselor a XII-a impreuna cu profesorii liceului pedagogic "Dimitrie Tichindeal" s-au intalnit pentru a petrece cat mai placut ultimele momente (ale noastre, a elevilor) din anii de liceu. Eu si Patri ne-am tinut de programul initial si am ajuns pe la ora 20. Cand am ajuns (la Continental, sala mare de sus) am vazut ca majoritatea celor invitati si a elevilor era prezenta. Atmosfera a fost de la bun inceput una de distractie, pe ring dansandu-se incontinuu.
-----Din cate am vazut eu, toata lumea s-a simtit bine; s-a dansat, s-a mancat, s-a si baut (unele chiar peste masura) dar ce mai conta, erau ultimele clipe in care se putea face "orice" impreuna cu profesorii.
-----Asa, ca fapt divers, dirigintele clasei mele (XII E) nu "ne-a onorat cu prezenta" insa acest lucru il stiam de mult si nu ne-a mirat ca nu a aparut dar totusi s-a facut destul de mare zarva pentru asta.
-----Acum ca sa fiu si mai sincer, am asteptat de mult acest banchet si abia astept sa terminam si cu bacul; astept sfarsitul liceului nu din cauza colegilor (dupa cum s-ar astepta unii colegi sa spun) nici din cauza gardienilor (datorita carora a trebuit sa sarim gardul de atatea ori) ci din cauza liceului in sine, din cauza unor profesori. Cu toate aceste inconveniente, apreciez, sa zicem, o mana de profesori. Ca sa-mi continui ideea, trebuie sa spun ca imi va fi dor de liceu, de colegi, de atmosfera aparte din clasa insa ma multumesc cu gandul ca ma voi reintalni cu unii colegi; ceilalti . . . sa fie sanatosi.
-----Mai multe de povestit nu ar avea nici un rost, totusi cine doreste sa afle mai multe despre cine si cu cine a venit la banchet, cum a fost imbracata cutare sau cu ce masina a venit eu stiu cine, sunt suficiente poze si filmari pentru a se lamuri.

Vadu Crisului (30.aprilie - 4.mai.2008)

2008-05-05T09:46:00.000+03:00

Miercuri, la ora 17 am plecat (Paul, Patri, Berti, Diana + inca 3 colegi de scoala) spre Vadu Crisului. Am ajuns la locul de campare pe-nserate, am pus corturile urmand ca ziua urmatoare sa ajunga multa lume de la Veniti cu noi.
Ziua de Joi a fost una de relaxare; ne-am plimbat prin zona pentru a revedea locurile, am facut si un traseu de mansa insa nimic serios. Pe la ora 16 ajunge si trupa Veniti cu noi si mai stam la povesti (ca nu ne-am mai vazut din vara trecuta) pana ce se lasa seara.
Vineri dimineata am hotarat sa plecam intr-o tura pe la mai multe pesteri desi a plouat toata noapte si asa se vedea ca va fi toata ziua. Asa si a fost, a plouat toata ziua dar a fost bine. Am intrat in pestera Izbandish care este foarte faina, apoi am intrat si in pestera Batranului unde am facut si o mica pauza pentru a manca iar in final, am revenit pe valea Crisului Repede unde am trecut pe langa 4 pesteri (Deventului I,II,III si inca una, nu am retinut numele ei), am trecut Crisul si am ajuns "acasa" dupamasa.
Sambata am vizitat pestera Vadu Crisului, pestera amenajata insa interesanta si am facut o tura pana pe culmea versantului stang al vaii deoarece in tura de vineri, fetele nu au venit din cauza ploii asa ca am hotarat ca locul merita vazut si de fete. Am trecut iarasi pe langa cele 4 pesteri insa de data asta am si intrat in ele (in care a avut rost), am ajuns pe culme unde am facut repede cateva poze pentru ca veneau cativa nori de ploaie. N-am inceput bine sa coboram ca a si inceput ploaia dar ne-am oprit intr-un loc ferit de ploaie pana ce a trecut, apoi ne-am continuat drumul inapoi la corturi. De la corturi am plecat la Suncuius sa ne mai cumparam una alta. La Suncuius am mancat bine, am vazut o multime de oameni beti si drogati si am venit inapoi, "acasa".
Duminica, ziua intoarcerii. Dimineata am facut traseul Casa Smaului (3B,3lc,6) eu cap, Berti secund, am ajuns pe la ora 13 inapoi la corturi, am adunat totul ca venea ploaia si ne-am adapostit intr-o casuta unde am asteptat sa treaca ploaia. Pe la ora 17 am pornit spre casa iar la ora 22 am ajuns in Arad.
A fost o iesire frumoasa insa ploaia ne-a cam dat planurile peste cap dar in final ne-am simtit bine, asta conteaza !

Straja (12-13.ianuarie.2008)

2008-01-14T09:50:00.000+02:00

Sambata dimineata, la ora 7 am pornit din Arad (Eu, Patri, Flavia, Atti si Berti) spre Straja. Pe la ora 12 am ajuns sus si am despachetat masina repede pt a ajunge pe partie. Am inceput cu Platoul Soarelui, sa ne dezmortim dupa 5 ore de stat in masina iar apoi ne-am dat pana dupamasa tarziu pe partia 5. Un pic obositi, am mers la cabana, am mancat bine si intr-un final am adormit. A doua zi pe la ora 10 eram pe partie, iarasi pe 5. Vremea a fost ok, cer senin, soare, doar ca in varf batea vantul dar suportabil iar zapada a fost suficienta. Pe partia 5 erau portiuni inghetate insa era acceptabila, se putea schia fara probleme. Am schiat si ne-am dat cu placa pana la ora 16, cand ne-am intors la cabana, am adunat tot si sus in masina. La ora 5 eram in Lupeni si dupa 5 ore, in Arad. Iesire mult asteptata avand in vedere inactivitatea din ultimele luni. Toata lumea s-a simtit bine si s-a distrat, in drum spre casa, fiind obositi, s-a dormit “in masa”, toti, in afara de sofer:D

Vadu Crisului – Suncuius (14-16.sept.2007)

2007-09-17T07:51:00.000+03:00

Am plecat vineri dimineatza (eu, Patri, Berti, Diana, Aurel si Alin), ajunsi in Oradea, am trecut pe la panoul de antrenament si apoi am luat trenul spre Vadu Crisului. Am ajuns pe la ora 16 si ne-am oprit la pestera Casa Zmãului. Am facut o lungime dintr-un traseu cu Berti si apoi, seara ne-am jucat putin, am travesat Crisul Repede pe un cablu de otel. Ziua urmatoare, ne-am trezit cu gandul sa plecam la Suncuius, intre timp, Alin cu Aurel s-au bagat in tavanul pesterii (Casa Zmãului), apoi, am facut si eu tavanul dupa care am plecat spre Suncuius dar cand am fost in dreptul traseului Obermayer, ne-am oprit si Alin cu Aurel s-au bagat in treseu. Intre timp, am pus o mansa pe traseul Crucea Dreapta si am catzarat un pic. Seara, am plecat spre Suncuius, unde am ajuns dupa ce s-a lasat intunericul. Am pus corturile si ne-am culcat (4 in corturi, 2 langa foc). Ziua urmatoare am facut 8 trasee de escalada sportiva (printre care un 8- ). Am vrut sa intram si in pestera Unguru Mare dar a fost inchisa. Seara, abia am gasit ceva lemne sa facem un foc care nu prea a vrut sa arda. Dimineatza, la 3:30, am pornit spre gara Suncuius si pe la 12 am ajuns acasa.

Retezat - L.Bucura (10-13.august.2007)

2007-08-14T08:52:00.000+03:00

Am plecat vineri, 10 august, cu trenul de la ora 6:08 si am ajuns aproximativ pe la ora 11 in Ohaba de sub piatra de aici, am luat un microbuz pana in Carnic de unde am pornit usor cu rucsacii in spate. Am trecut pe la Cabana Pietrele si apoi pe la Cabana Gentiana. In final, dupa aprox 6 ore, am ajuns si noi sa ne punem cortul langa lacul Bucura (“noi” fiind: Eu, Patri, Cretzu, Aurel si Raul). Nu terminam bine sa punem cortu` si incepe ploaia. Prima noapte a plouat. A doua zi a plouat. A doua noapte a plouat, timp in care am stat in cort, uneori tineam de cort, din cauza vantului. A treia zi ploaia s-a oprit si am pornit de dimineatza pana pe varful Judele (2398m). Ajunsi sus, vremea a inceput sa se strice urmand ca dupa vreo ora sa inceapa ploaia si sa fim nevoiti sa coboram la corturi. In a treia noapte a batut vantul dar nu a plouat. A patra zi dimineatza, ne-am trezit cu gandul ca va fi vreme buna si vom putea catzara unpic insa vremea nu a tinut cu noi si in jur de ora 10, am hotarat sa plecam inapoi spre casa, asa ca am adunat fuga fugutza cortu` si am pornit spre Carnic insa doar eu si Patri.
A fost OK excursia doar ca putea fi si mai bine daca vremea era buna, pentru ca nu am catzarat nimic, carand tot echipamentul degeaba. In cele din urma sunt multumit deoarece este prima iesire in Retezat si chiar daca n-am catzarat deloc, am vazut peisajele super din zona.

La Huda lui Papara-Muntii Trascaului (14-22.iulie.2007)

2007-07-23T06:53:00.000+03:00

-----Am plecat vineri pe la ora 23 si am ajuns sambata, 14 iulie pe la ora 6 in Salciua de unde am urcat la Pestera “Huda lui Papara”. Precum in toate excursiile cu “Veniti cu Noi” am ajuns relaxati langa pestera, unde am pus corturile linistiti dupa care am facut traseu scurt (am urcat la troita, apoi am facut o baie si am admirat cascada de la Vanatariile Ponorului si apoi am revenit la corturi).
-----A doua zi, 15 iulie, am facut un traseu pe la poalele muntilorTrascaului facand un popas mai mare la cascada de la Sipote (cascada foarte frumoasa), dupa ce am mancat si ne-am relaxat, am pornit spre corturi.
-----A treia zi, 16 iulie, am pornit spre Poarta Zmeilor. Dupa o buna perioada de mers prin soare, ajungem la Poarta Zmeilor unde intram in pestera cu acelasi nume, care nu ne-a impresionat dar a meritat sa o vizitam. Dupa o pauza buna langa pestera am pornit iar spre corturi.
-----A patra zi, 17 iulie, am pornit pe un traseu lung insa care in final a fost cel mai frumos din toata excursia. Am pornit spre Cheile Rametului, trecand prin Bradesti de unde am coborat spre chei. Am parcurs o parte din chei si am facut o regrupare la portal, unde am facut si poza de grup, iar apoi, am urcat pe “Brana Caprelor”, o poteca ingusta pe versantul stang al cheii, care este foarte interesanta si totodata palpitanta (pentru unii J). Dupa ce ne-a batut soarele intruna, am facut o baie la coborarea de pe brana inapoi in chei, care a fost de-a dreptu` reconfortanta. Dupa care am pornit inapoi spre Bradesti iar apoi spre corturi.
-----A cincea zi, a fost ziua de pauza de care am profitat intrand in pestera Huda lui Papara despre care nu stiam mare lucru. Prima oara, am intra eu impreuna cu o persoana pe care am ajuns sa-i cunosc numele (Dragos) doar aproape de finalul pesterii. Am pornit inapoi, spre iesire, trecand iarasi printr-un sifon si prin mai multe camere. La iesirea din pestera am gasit un panou cu harta pesterii, afland ce pestera are 2022 m lungime, banuind ca este atat de lunga deoarece am facut 50 de minute dus si 45 intors. Aceasta pestera a fost una dintre cele mai interesante si frumoase vizitate vreodata. Apoi, dupa vreo ora, am intrat din nou in pestera cu Berti, parcurgand si mai mult, pana la Cascada Geamana, apoi ne-am intors lejer stiind ca am intrat cat se poate de mult (fara echipament).
-----A sasea zi, am ramas la cort, nu am plecat cu grupul spre cetatea Costesti insa am avut noroc, am plecat impreuna cu Patri, Andreea si Catalin cu masina spre cheile Turzii. Am ajuns la intrarea in chei, unde am lasat masina si am pornit la primbare prin chei unde mi-au “sarit in ochi” o gramada de trasee de escalada, trezindu-mi pofta de a catzara insa degeaba pt ca nu aveam echipament la mine L. Am intrat intr-o pestera si ne-am intors inapoi la masina, unde am mancat la un restaurant (unde mancara n-a fost delicioasa) iar apoi am pornit spre corturi. Am ajuns la corturi dupa care am mai intrat inca o data in pestera impreuna cu fetele (Patri si Diana) insa doar pana-n camera Minunilor.
-----A saptea zi am fost iarasi zi libera deoarece urma sa plecam seara acasa. Asa ca am profitat si am plecat mai devreme spre Salciua oprindu-ne pe drum si facand o baie lunga. Apoi am pornit cu autobuzul spre Campia Turzii, unde am mancat bine (3 mici+cartofi prajiti=5 lei, oferta zilei :D) dar pe fuga deoarece venea trenul.
In 22 iulie, la ora 4 am ajuns in Arad (si am facut o baie in piscina pentru ca “ne topeam de cald”).
-----Excursie frumoasa insa foarte calduroasa